Dacă ești norocoasă să ai cel puțin o prietenă bună, atunci când devii mamă, pe lângă toate schimbările din viața ta, relația cu ea se poate schimba.
Din lipsa timpului poate, din cauza epuizării și a tuturor lucrurilor noi prin care treci. Cred că multora dintre noi le e greu să explice de ce și care e treaba cu relațiile după naștere. Însă cred ca așa ar suna o scrisoare către prietena cea mai bună a unei proaspete mămici:
Încă am nevoie de tine. Dar am nevoie altfel. Am nevoie să îmi dai timp să mă redescopăr, să mă obișnuiesc cu noul meu ambalaj și suflet plin de sentimente noi. Ești acolo, mereu vei fi, dar pe lângă tine, e plin de o iubire nouă, una pe care nu știam că o pot simți, o iubire care mă inundă, mă copleșește și îmi întoarce lumea pe toate părțile. Nimeni nu îți va lua locul. Toate serile de povești cu gust de vin rose, toate versurile urlate într-un glas, în cluburi la 3 dimineața îmi rămân în cutiuța cea mai prețioasă de amintiri. Dar acum, am una nou-nouță, goală pe care încep timid să o umplu.
M-am schimbat, e normal. Dar tu, știi de ce ești importantă? Tu îmi amintești că eu, cea de-dinainte-de-copii sunt încă aici. Pe sub cocul încâlcit și cearcănele adânci. Încă învăț să integrez toate versiunile mele. Încă nu sunt pregătită să ies la suprafață, încă fac loc în mintea și sufletul meu, noului normal. Normalul care include piciorușe mici, miros de Rai, lacrimi, vinovăție și nesomn. Poate nu e la fel de evident, dar, așa cum m-ai asigurat că voi fi o mamă bună, încă de când nu aveai cum să știi asta, așa te asigur și eu că încă sunt aici pentru tine.