Aud și citesc asta non stop ca justificare la faptul că pur și simplu nu se vrea să se evolueze. Să afle ce zic medicii și specialiștii despre anumite subiecte legate de creșterea și dezvoltarea copiilor.

Cum iei cea mai bună decizie pentru familia ta și pentru copilul tău?

Evident că fiecare părinte alege ce vrea, că nimeni nu îl obligă să facă nimic, în limitele legii și, din păcate, uneori în afara ei. Dar cum alegi? Cum iei cea mai bună decizie pentru familia ta și pentru copilul tău? Păi e necesar să știi riscuri, beneficii, ce e cel mai important pentru tine. Și să îți asumi riscurile pentru a avea parte de beneficii, sau invers.

Vrei să faci X lucru? Super, fă-o dacă așa simți, dar știi care sunt riscurile?

Știi că dacă îi dai miere copilului înainte de 1 an poate să facă botulism și să moară? Sau nu te interesează și tu “stii ce e mai bine pentru copilul tău că sigur nu are cum să ți se întâmple ție”?

Știi că dacă mănânci alimente nepreparate termic suficient sau lactate nepasteurizate în sarcină acestea pot conține bacterii și toxine care să afecteze grav fătul? Ca răspuns la afirmația asta am primit și “mănânc orice că doar sunt gravidă, nu bolnavă. Că toate femeile din familia mea și prietenele au mâncat și au copii sănătoși.” Au avut NOROC. Și-au asumat un risc de care habar nu aveau. Nu e sigur că se întâmplă ceva, dar există un risc. Nimic în viața asta nu e o certitudine. Deci nu, nu știi ce e mai bine pentru copilul tău în cazul ăsta.

Știi că dacă ții copilul în brațe, în mașina, la un impact de 50 km/h, dacă zboară bebe pe geam e ca și cum ar cădea de la etajul 3? Dacă ție ți se pare că beneficiul de a nu mai plânge în mașină depășește riscul de rănire gravă sau moarte, bravo ție că iei o decizie informată și asumată și știi ce e mai bine pentru familia ta. Dar nu spune altor mame că sunt paranoice pentru că nu își supun copiii la riscul ăsta. Află toate riscurile la acțiunile tale și apoi vino să îmi spui că tu știi ce e mai bine pentru copilul tău.

Nimeni nu e perfect, nimeni nu se naște învățat, și noi toți ne supunem la riscuri zilnic.

Știu că dacă ies pe stradă există un mic risc să ma calce o mașină, dar îmi iau măsurile de siguranță, respect regulile de circulație și decid că riscul ăsta e prea mic pentru a mă izola în casă, beneficiile depășesc riscurile. Deci mi-l asum, evident că ies pe stradă și nu trăiesc într-o bulă.

Dar de ce refuzăm să ascultăm? De ce ego-ul nostru e mai mare decât bunăstarea și siguranța copiilor noștri?  Atitudinea asta de “nu mă învață nimeni pe mine cum să îmi cresc copilul că știu eu mai bine.” e puerilă și dăunătoare. Poate ai noroc. Sper să ai noroc. Dar nu, nu e o certitudine.

Și eu am făcut și fac greșeli în fiecare zi, dar tot în fiecare zi încerc să devin mai bună, să evoluez, să accept că nu dețin adevărul absolut, să citesc și să ascult de specialiști cu zeci de ani de experiență care au niște concluzii obiective bazate pe studii medicale de zeci de ani, de sute și mii de subiecți studiați. Îmi ascult instinctul de mamă, în mod responsabil.

Și dacă mai aud o dată că “lasă că noi am crescut fără studii și cărți și suntem perfect sănătoși”, mă iau de cap. Ce înseamnă sănătoși? Că ne ies analizele de sânge bine? Da’ de sănătate mintală ai auzit? De inteligență emoțională? Suntem departe de a fi sănătoși, suntem plini de traume, anxietate, obiceiuri nesănătoase.  Dar asta e altă poveste.

Da, instinctul de mamă e extrem de important dar merge mână în mână cu deciziile informate și asumate.

Faci ce crezi că e mai bine, dar știi ce faci?

Written by : MadaBosinceanu

Abonează-te la newsletter

Află când se lansează cursuri, care sunt cele mai noi oferte, despre ce mai povestim pe Youtube.